Arhivele lunare: Februarie 2015

Din alt film…la dracu!

Standard
Din alt film…la dracu!

O prietena de-ale mele de pe Facebook, fost colega de scoala, a dat like la asta:

http://www.boredpanda.com/parents-tattoo-toddler-birthmark-honey-rae/

Pentru cine nu citeste engleza sau nu are timp, e vorba despre doi parinti care si-au tatuat pe picioare semnul din nastere al fetitei lor. Chiar daca fetita lor e perfecta pentru ei, si-au dat seama ca oamenii pot fi rai fara sa vrea (sau voit!) si au ales sa faca asta.

Si iata ce comenteaza o duamna: „Mişto, dar mămica ar trebui să îl mai însoţească pe tătic la sală. El are muşchi lucraţi, iar ea cam multă grăsime şi celulită gârlă…” Poftim?

Cocoana asta are, dupa poza de profil, vreo 50 de ani. Duamna bine. Te-ai gandi ca o duce capul, am vazut pe profilul ei o arde in engleza binisor…dar… Cum zici matale, mamaie? Ca are celulita mamica lu fata asta? Ca e misto, dar…ce? Doamne, apara si pazeste!

Duduie, din cauza oamenilor ca tine parintii astia au ales sa-si faca tatuajul! Pentru ca, la fel ca tine, pe lumea asta sunt milioane de oameni inchisi la minte si la suflet, care gandesc exact ca tine. Oameni uscati pe interior, care nu vad, nu doresc si nu inteleg decat nimicul. Oameni tristi, cu existente triste. „Defectele” altora sunt bucuria lor extrema. Pentru oamenii astia un negru, un asiatic, un american nativ sunt defecti din cauza ca nu au culoarea potrivita. O femeie care nu arata ca in reviste e grasa. Nici nu vreau sa ma gandesc la sindrom Down, autism sau altele, mai grele….Doamne, apara si pazeste, din nou!

M-a intristat cocoana asta. Mi-a dat asa, o stare…..rea. Mi-e ciuda pe mine ca mi-am permis sa ma blegesc….Of!

Barbatii si manichiura

Standard
Barbatii si manichiura

Dimineata. Autobuzul catre plantatie, plin. In timp ce ma chinuiam sa ma tin, intr-un picior, si sa imi feresc nasul de mirosul de foc de tabara al domnului din fata mea, imi ridic ochii si ce vad? O mana elegant manichiurata se tinea, la fel de elegant, de bara de sustinere a minunatului mijloc de transport in comun.

Identific posesorul mainii ca fiind un el. Inaltut, pe sistemul ” merg la sala zilnic”, dar nu culturist diform. Il iau de jos. La cercetat, ce va gandeati? Adidasi de megafitza. Pantaloni din aia cu turul lasa, in tendinte. De trening. Gecuta de fas, cel putin United Colors of Beneton. Telefon….nu mai zic de telefon. Zic ca nu era Nokia 1101, sigur! Corect barbierit si tuns cum le sta bine baietzasilor din ziua de azi: ras pe margini si cu ciuf pe mijloc, deci. In manuta-i fina, o borseta de-aia de, teoretic, ar trebui sa transporte papuci de sport cand mergi, ca omul, la sala. Presupun, insa, in context, ca avea in ea orice, numai papuci de sport nu. Ca asa e moda, nu?

Am zis ca manuta era manichiurata, da? Cuticule taiate, unghiutele pilite, lacul transparent corect intins pe transele. Pe inelar avea un inel de-ala de baieti, gen saiba de tractor, cum are toate lumea buna care se respecta. De inox sau ceva. Si unghia de la degetul mic lunga. Mai lunga decat a mea, care sunt femeie. Mai lunga decat a colegei mele de birou, Otilia. Tot femeie, si ea. Deci, cum? Ungia de la degetul mic lungaaaaaa!

Care e treaba, frate, cu ungiile de baieti lungi? Inteleg, daca jobul tau de baiat impune ca seara de seara sa porti o eleganta rochie cu paiete, la care ai asortat si o pereche de pantofi stiletto. Dar atunci ai avea toate ungiile lungi, nu doar una…sau nu? Ce faci, mare, cu unghia aia? Ti-o bagi in gat, ca nagatul, cand te oftici ca vecinul are adidasi mai shmecheri ca tine? Te scobesti in nas? In ureche? CE FACI CU UNGHIA AIA, OMULE?

Si se repozitioneza omul in autobuzul minunat si schimba mana cu care se tinea de bara….Soc si groaza, ca in Libertatea: si la manuta ailalta avea, la degetul mic, tot o unghie lunga! Plus cercel in ureche. Iepurasul de la Playboy. Auriu. Deci, I rest my case!

Du-te! Dica! Du-te!

Standard

Cine stie fotbal, stie, cu siguranta, si despre ce e vorba in propozitia cu Dica. Dica asta e un fotbalist. Sau, ma rog, era…nu stiu acuma daca mai presteaza omul…. Intrebarile existentiale ale zilei de azi, relationate, bineinteles, cu titlul postului, sunt urmatoarele:

1. Care e treaba cu fotbalul asta?

2. Care e treaba cu comentatorii de fotbal?

3. Care e treaba cu fotbalistii, frate?

Deci, care e treaba cu fotbalul, zic? Care e scopul alergarii bezmetice a 22 de oameni, ca sa nu zic vorba aia rusinoasa cu p…dupa o minge? De ce sunt agitati asa….si cand se ating, in echipe adverse fiind, zici ca le-a scos cel putin un rinichi? Pe viu. De ce se bat pe teren, precum cocosii de munte in calduri? Si mai ale, de ce suporterii se urasc atat de tare intre ei, incat se intampla sa se omoare unii pe altii? Pe langa aceste intrebari existentiale din capul meu, una se ridica mai falnica si mai apasatoare decat celelalte: care e treaba cu offsaidul? Ce inseamna el de fapt? Cum de arbitrii astia vad tot, in viermuiala aia de 22 de oameni care se agita in jurul unei mingi, dar mai ales si in mod special, vad OFFSAIDUL? Sot e microbist. Mai exact, stelist. In viata asta  noastra de circa niste ani mi-a explicat de cel putin 50 de ori ce e ala offsaid. Mi-a desenat, chiar, o data. Sa mor eu daca pricep. Numai ce il aud, cand se uita la meci: offsaid! Pe bune? Unde, nenica, offsaid? La ce, Doamne, iarta-ma, ne uitam ca sa vedem nenorocitul asta de offsaid? Cred cu tarie ca o sa mor cu nelinistea asta existentiala. Sunt absolut convinsa ca nici in ultima clipa a sterpei mele existente, lipsita de orice talent si, mai ales, interes fotbalistic, nu voi intelege ce dreacului e ala OFFSAID. Deci bine.

Apoi comentatorii. O, dar comentatorii! Daca aveti, fetelor, prieteni de parte masculina sau colegul de camera este un barbat cat de cat normal, ati fost martore, sunt precisa, cel putin la un meci de-asta minunat de fotbal. Ati auzit cum vorbesc baietii aia de comenteaza meciurile? Duaaaam-ne!  Ati observat, desigur, si ca au preferate printre echipele de fotbal si preferati printre jucatori. Sa ne fereasca Bunutul sa joace echipa preferata…. Si daca e cizma cizmelor, si tot auzi: Fabuloasa executia lui Icsulica! Ce strategie buna are antrenorul igreculica! Echipa x a dominat jocul, chiar daca a mancat o sfanta bataie cu 150 la 0! Zic de ai nostri, romani, ca la altii nu prea inteleg raiul…Cei mai tari comentatori, dupa mine, sunt italienii si spaniolii. Zici ca de meciul ala depinde chiar viata lor. Frate, deci traiesc baietii astia meciurile cu o intensitate…. cand da vreunul gol si ii apuca: Gooooooooooooooooooo! Golgolgolgolgolgolgolgol! pana raman fara aer, parca iti vine tie sa respiri pentru ei, sa nu moara, Doamne-fereste, sufocati, vreunul! Am senzatia ca iau lectii de canto sau ceva, capacitatea lor pulmonara e cel putin extraordinara. Ceva de vis, ce sa zic….

Nu in ultimul rand, fotbalistii. Inteleg talentul omului. Din cate m-am documentat, e o treaba sa stii cu mingea asta, asa…. Inteleg Messi, Ronaldinho, Hagi, Hakan ala si altii de calibrul lor, ca mai sunt, slava Domnului. Nu inteleg, insa, si sincer, nici nu-mi doresc, fitzele maxime de Mutu, Raducioiu, Giani Kirita, Niki Mitea, cu accent pe e, evident. De ce baietzasi d-astia sunt platiti ( sau ma rog, au fost platiti, ca intre timp s-a mai desteptat treaba si pe la noi) cu un ochi din cap ca sa nimic? Mai tineti minte fenomenul Raducioiu? Care, dupa 2 saptamani in Anglia, nu mai stia romaneste? Pe baiatul ala cu blocnotesul il stiti? Haha, zic! Daca ma intrebati pe mine, tara noastra draga, Romania, nu are fotbalisti. Nici comentatori de fotbal. Are doar niste tipi care fie alearga dupa o mingie, de nebuni, fie vorbesc aiurea despre o mingie si niste nebuni care alearga dupa dansa. Da’ no…Mai bine nu ma intrebati pe mine, da?

Ce-mi place mie la fotbal, ca isunt si io om si am slabiciunile mele……Imi place atmosfera de pe stadioanele turcesti la meciuri importante. Atat de incarcata de toate alea e, ca trece electricitatea prin televizor si ti se ridica parul pe ceafa ca la matze. Imi place imnul de la Liverpool si cum il canta suporterii de fiecare data, dar de fiecare data, unii cu lacrimi in ochi. Imi place Ronaldinho. Chiar daca e cam batran si nu mai joaca ce juca. Imi place ca e simpatic si dintos. Si cam stie cu mingea…parerea mea.

Sot, asta e pentru tine:

Deci, dragilor, nu dati cu pietre. Nu-mi place fotbalul. Nu-l inteleg si nici nu-mi doresc. Il iubesc pe fii-miu ca nu vrea sa il dam la fotbal. Bine, pa!

PS: Azi e Dragobetele, cica….

PPS: Sot imi transmite in casca, in legatura cu sus-numitul Raducioiu, ca acesta,  cand nu mai stia romaneste, fusese plecat in Italia, nu in Anglia. My bad…..ma scuzati.

Sa bem …pentru casa si pentru vise!

Standard
Sa bem …pentru casa si pentru vise!

Aseara am fost la teatru. Si mi-a placuuuuut! Dar ce mi-a placuuuuuuuut! „Emigrantii din viata noastra” e o adaptare dupa Slawomir Mirozek. Doi actori, Dumitru Ciubotaru si Andrei Netejoru. Un regizor, Ana Dascalu. Daca pentru actori a fost, poate, o seara normala, in sensul ca au o experienta actoriceasca serioasa, pentru tanara regizor a fost o seara speciala.  „Emigrantii din viata noastra” a reprezentat debutul ei regizoral. „Sala” plina ochi. Zic cu ghilimele pentru ca n-a fost sala de spectacol clasica. Ne-a adunat la BierHaus, pub in voga din Brasov. Cine stie, cunoaste….. Atmosfera de pub, tineri multi, si veseli. Si-a inceput piesa. O ora nu s-au auzit decat ei. Actorii, zic. Cred ca au avut emotii un pic. La un moment dat, unul dintre ei a trantit de masa un pahar cu picior, care s-a spart. Nu cred ca asta era in scenariu…m-am gandit ca s-a taiat la mana, initial, dar nu. Nu s-a lasat cu varsare de sange! Decorul potrivit cu locatia, cumva… Simplu si convingator, avand in vedere subiectul piesei. Dialogul fain. Ne-a prins si ne-a tinut legati de ce se intampla pe scena pana la final. Actorii, extrem de expresivi. Cred ca a fost un pic greu pentru baieti sa joace la 1 metru de public. Dar au facut o treaba excelenta! Povestea interesanta, aleasa perfect pentru locul in care s-a jucat piesa. Am baut…pentru casa si pentru vise. Si daca vreti sa intelegeti mai bine treaba asta, va recomand sa mergeti sa vedeti piesa. Am inteles ca se va juca o data pe saptamana, tot la BierHouse. Felicitari, Ana Dascalu! Felicitari, Dumitru Ciubotaru si Andrei Netejoru!

PS: Piesa s-a jucat cu casa inchisa, mi-a soptit o pasarea…..Deci aghen, BRAVOOOOO!

PPS: Andrei Netejoru a fost coleg de plantatie cu mine. In cretacicul inferior. Deci mi praud.

Ce vraji au mai facut copiii mei

Standard
Ce vraji au mai facut copiii mei

Boabele de struguri, ca sa se faca stafide, se zgarcesc. -Maria

Corect se spune arhilerie, cu variant, la fel de corecta, antilerie. – Maria si Petru, fiecare cu variant lui.

Cand nu suntem horatati se numeste ca suntem inhotarati.- Maria

Cand visam frumos, visam creveti. – Petru, dupa experienta culinara crevetistica din Grecia.

Fetele nu au voie la violenta. – Petru

Omleta cu spanac are gust de chifteluta. – Petru

Degetul se simte bizar. – Petru, dupa ce s-a ars la un deget

Sunt doar un copil inocent! – Maria

Eu sunt psiholog la mine in clasa. Tot timpul ii impac pe colegii mei care se cearta. – Maria

Ghinion

Standard
Ghinion

Azi, o „duamna” bine, cu poseta pe umar si cizme cu toc, a alergat de nebuna dupa un autobuz. Atata a alergat, ca era sa-si dea duhul. Ghinionul ei a fost ca nu l-a prins. I-au trebuit 5 minute sa-si revina dupa alergare….Ghinionul meu a fost ca ne-am urcat impreuna in urmatorul. Autobuz, zic. Si ne asezam. Ea acilea si eu la 2 scaune mai incolo. Si „duamna” scoate telefonul, pe care si-l baga elegant pe sub urechelnita aia de pasla, pe care, anterior, si-o plasase la fel de elegant pe urechile din dotare. In scopul feririi acestora de inghet. Si incepe, mare, sa vorbeasca. Asta n-ar fi o problema. Incepe sa si tuseasca in acelasi timp. Cu patos si emfaza. Dupa capul meu, cred ca baga femeia cel putin un pachet de tutun pe zi. Sau o fi fost de la alergat? De vorbit, n-am auzit ce vorbea. Dar de tusit, cre’ ca a auzit si ala din fundul autobuzului. Ziceai ca isi scuipa imediat un plaman, si alta nu! Dar nu s-a lasat: a vorbit la telefon continuu. Si a vorbit si a tusit, si a tusit si a vorbit. Pe bancheta din spatele cocoanei, un tanar. Saracul, cu ochii in facebook in prima faza. Doamna tusea, el facebook-uia. Si iar tusea madama. Saracul, zic, cu un ochi in facebook, cu unul la cocoana. Cred ca si el, bietul, se gandea ca moare oama acuma…. Sa-mi bag picioarele daca inteleg cum s-a putut intelege cu al’ de vorbea la telefon. Ca a tusit circa toate scatiile, continuu. Si ce zici, frate! S-a dat jos de-odata cu mine! Cu telefonul la aceeasi ureche, sub aceeasi urechelnita de pasla. Doamne, mare e gradina ta…..

Muzici….

Standard

Sunt pe lume muzici care ma fac sa ma simt intr-un fel…….E o senzatie pe care nu stiu daca o pot descrie in cuvinte…se umfla inima in mine, imi vine sa rad si sa plang, parca n-am aer si parca am prea mult….Si ascult pe repeat, cu sonorul la maxim in casti. Si nu ma satur. Sot imi zice ca sunt ciudata, ca am emotii de-astea pe care nu le inteleg nici eu…..Da’ no… Imi asum ciudatenia si zic ca azi sunt asa. Ciudata.