Vena si firul de par

Standard
Vena si firul de par

Tocmai ce fuse uichendu’! In uichend, oamenii normali se odihnesc. Io, ca un om anormal ce ma aflu, nu. Si asta nu pentru ca nu vreau. Noooooooooo! Neodihna mea se intampla pentru ca se intampla sa am niste vecini……O, dar niste vecini!

Iata cum decurg ostilitatile la mine acasa, in week-end-ul meu (da, stiu cum se scrie corect!). Ma trezesc la 5.30, 6.00, 6.30. Nu, nu vreau, dar se trezesc copii de deasupra (5 si 2 jumate. Ani.). Si daca tot se trezesc, se incalta frumos in papuci de strada si incep cursele. Pentru cine nu stie, eu locuiesc intr-un apartament de 2 camere. Si ei la fel. Spre deosebire de mine, ei n-au covoare pe parchetul propriu. Deci, se incalta copii in papuci de strada si se pun pe alergat. Prin toata casa. Presupun ca fac si curse cu obstacole, ca mai si sar. Apoi trantesc jucarii. Mari, dupa zgomot. Tot pe parchetul fara covoare. Boooon!

Vine ora de masa. Incep sa se adune la bucatarie si incep sa taraie scaunele pe gresie. Fac asta cam pana termina de mancat. Intre timp, se enerveaza tatal de familie: Mai, dar eu nu pot sa am un uichend linistit? X-ulica, treci la masa! Y-cuta, nu baga mana in lapte! Zi si tu, nevasta, cum sa nu ma enervez? Am incercat cu vorba bune….nu vezi?” Si incepe si ea: ” Nu ma intereseaza! X-ulica, fa si drege!” Si tot asa pana termina, Doamne-ajuta, de mancat.

Daca e urat afara, se reiau cursele de papuci de strada pe parchet. Daca e frumos, avem liber de la vecini pan’ pe la 2, ca isi scot odraslele la aer. Si la 2 ( 14, adica) o luam de la capat. Ei alearga+ aspira cineva pe parchetul din toata casa. Si au, nenica, un aspiratooooooor, de cred ca il aude si nenea de la parter. Deci bine. Tot pe la 2, hai, 3, vreu si eu sa pun copiii, ai mei, la somn, si sa stau si linistita o ora. Atat. Cer mult, cred, ca nuuuuuuuu, cum sa stau? In cap imi tropaie o armata de picioare si mi se trantesc pungi cu bile de sticla si urla disperati tati isterici. Care nu mai au rabdare cu copii lor.

Ocazional, vin in vizita matusile copiilor vecini. Doua. Tot la ore de-astea, de imi vine sa imi tai vena pe lung cu firul de par. Si au, nenica, un stil de a se juca, intre ele (daaaaa, stiu ca va ganditi la prostii, dar nu!) sau uatevar, de zici ca le taie cineva si pune sare pe rana! Doamne- fereste si apara, asa ceva……

Si da, am fost la ei sa le zic cu sarumana, vreau si eu sa ma hodin. Juma de ora a fost bine, dup-aia si-au revenit. De aceea, le urez pe aceasta cale vecinilor mei dragi, ca tot se apropie week-end-ul. Casa pe pamant, scupii mei colocatari, va doresc din suflet. In padure, cat mai adanc!

Sot zice ca sunt eu cam isterica. Eu zic ca are el nervii mai odihniti, da’ no….

PS: Am donat sange azi! Me proud!

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Si eu jumatate proud din cauza donatiei de sange pe jumatate efectuata! 😀

    Apreciază

  2. Articolul acesta m-a facut sa ma gandesc cam cum sunt de fericiti vecinii mei…caci de salutat nu ne mai saluta…deci este de rau…cred ca nu sunt departe de povestea ta…

    Apreciază

  3. Hai, tu, ca ai tai alearga in sosete, daca nu in talpile goale….Cat poate sa fie de rau? )))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s