Arhive pe categorii: mancare

Yammmmmm…..

Standard
Yammmmmm…..

Maine o sa fac asta:

http://www.adihadean.ro/2015/04/bundt-te-ai-dus-tu-copilarie/

La cererea mastersefului casei, P adica. Care a stat el asa si a cugetat, ca noi n-am mai facut chec de mult. Si ca ar fi cazul sa facem. N-am forma cum are nenea magicianul de mancare de la care m-am inspirat, dar am forme de briose ( multumesc, cuscra Mada Grama!) si de chec. O sa aleaga minunatul meu dintre ele, dar sigur gustul va fi…..de-men-ti-al!

Deci facem. Maine, sa fie cu bun de Paste. Sau, ma rog, inainte de Paste. Ceea ce va doresc si voua!

Anunțuri

Sa mancam, zic….

Standard
Sa mancam, zic….

Am gatit azi. Pe langa sarmalutele in foi de varza acra absolut delicioase facute de soacra din dotare, am facut asa: supa de pui cu taitei, ciulama de ciuperci, ciuperci umplute si, cireasa de pe tortul copiilor, carnaciori in pajama.

Deci. Am pus, de fapt sot a pus, la fiert un piept de pui fara piele, cu un morcov baban, o bucatoaie de telina si o ceapa. Am luat spuma, ma rog, tot el a luat-o, pana am venit eu de la serviciu. Aveam in camara 8 ciuperci champignon uriesesti. Tot sot e vinovat si pentru ele…. Cand treaba era fiarta, am dat pe razatoare un morcov si am taiat marunt doua cepe mici, le-am tras la tigaie. Am taiat marunt piciorusele ciupercilor, evident, tot uriesesti si ele, si 2 dintre palarii si le-am aruncat peste ceapa cu morcov din tigaie. Dupa ce s-a evaporate apa, am bagat un polonic din zeama de la pieptul de pui si am lasat sa fiarba la foc mic, pana s-a redus. Am repetat de vreo 3 ori, pana ciupercile au fost gatite. Am scos pieptul de pui din supa si l-am dezosat, iar bucatile le-am taiat cuburi. Intr-un castron am amestecat o cutie mica de smantana de gatit cu un pic de lapte si o jumatate de lingura de faina. Daca aveam amidon, era mai bine. N-am avut. Toata treaba am rasturna-o peste ciuperci si am pus si bucatile de piept. La foc mic de tot am lasat sa fiarba, sa se imprieteneasca gusturile si sa se ingroase putin sosul. Am potrivit de sare si piper si gata ciulamaua.

Am strecurat zeama de la pui intr-o oala mai mica si am pus pe foc. Cand a inceput sa fiarba, am potrivit de sare si am aruncat inauntru 2 maini de taitei cu ou. Am dat focul mic si am lasat sa fiarba inca vreo 4-5 minute. Am taiat morcovul cu care a fiert puiul si l-am pus si pe el in supa. Gata si asta.

Palariile de ciuperci, alea 6 care mi-au ramas, le-am umplut cu ceva carnita afumata si cascaval, un pic de unt, le-am sarat si piperat si le-am dat la cuptor. Gata in 20 de minute. Aproximativ.

Cu carnaciorii a fost mai complicat. Am framantat un pic de aluat de paine. Sau de pizza, cum vreti. Dupa ce a crescut, am taiat carnaciorii in jumatati si I-am imbracat in fasii de aluat, pe care le-am infasurat in jurul lor. Le-am dat fata cu un pic de albus de ou si i-am dat la cuptor pana aluatul a fost copt. Delish!

Au mancat ai mei cu 3 guri…. Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Nu dati banii pe prostii, faceti cipsuri la copii!

Standard
Nu dati banii pe prostii, faceti cipsuri la copii!
 

Azi am facut cipsuri. Din lipii libaneze, cum din ce? Modul de operare: am luat o lipie si am desfacut-o in doua. Intr-un castronel am amestecat ulei de masline (merge foarte bine si cu floarea soarelui, daca nu aveti de masline) cu sare, paprika afumata si cimbru uscat. Am uns cele doa jumatati de lipie cu amestecul din castron si am taiat in triunghiuri de marime potrivita. Am pus triunghiurile in tava, cat de cat rasfirate, si am dat la cuptorul preincalzit. Nu e nevoie sa ungeti tava si puteti folosi de oricare aveti, antiaderenta sau normala.

Cea mai complicate treaba la reteta asta e sa stai cu ochii pe ele, bucatile de lipie, cat stau la cuptor, pentru ca se fac super-repede. Cam 5-7 minute, daca aveti cuptorul incalzit bine. Cand sunt rumenite si crocante, se scot repejor intr-un castron. Se repeat actiunea. Puteti folosi orice combinatie pentru uleiul cu care ungeti lipi ile.Eu am de gand sa incerc cu usturoi, apoi cu paprika iute, busuioc…si ma mai gandesc eu.

Puteti sa potriviti orice sos vreti la ele. Iaurt cu usturoi, kechup, smantana, sos de branza, orice va place, merge.

No, sa aveti pofta buna. A, si sunt perfecte la o bere si un film bun!

Nonmancarea si piersicutele Ginutei

Standard
Nonmancarea si piersicutele Ginutei

Mie imi place sa mananca. De-aia nu mai am 50 de kile. Dar sunt fitzoasa la mancare de n-ai vazut. Cat am fost mica, am mancat doar cartofi prajiti, ciocolata si paine. Pe urma am mai crescut si am inceput sa cochetez cu supa de pui, obligatoriu cu taitei, pilaful, rosiile din gradina bunica-mii din Vale, sarmale, branza, ardeiul gras, chiftelutele facute de cealalta bunica, orice mancare facuta de cealalta bunica, adica Maia de la Bucuresti. Acuma mananc cam orice, inafara de carne de oaie/miel si carnea din ciorba de burta.

Dar sa revenim. Am concluzionat ieri ca exista pe lumea asta o chestie care se numeste nonmancare. Adica o chestie pe care poti sa o mananci oricand, pe post de orice inafara de mancare, si nu te saturi niciodata.

Ce vrea sa zica poetul, veti intreba. Iata, de exemplu, ciocolata. Iubirea inanimata a vieti mele. Eu pot sa mananca ciocolata oricand, in orice cantitate, dar in special inainte de masa. Mie ciocolata nu mi-a tinut de foame niciodata. Dar niciodata. Din contra, mananc ciocolata si mi se face foame instant. Sau fructele. De orice fel si in orice forma inafara de dulceata, pe care nu pot sa o mananc in cantitati cat de cat mari, ca mi se face rau. Bine, alea care-mi plac, ca visinele, de exemplu, sau stafidele, nu-mi plac. Le tolerez, in anumite conditii, foaaaaarte speciale, dar daca pot fara, prefer fara. Din alea de-mi plac pot sa pap oricand, oricat, e ca si cum nu le-as manca. Mi-e la fel de foame cand vine ora de masa. Cu alte cuvinte, dragilor, aceasta este pentru mine, nonmancare.

Cu piersicutele Ginei e o treaba. Gina e colega mea de birou. Fata faina, un pic agitata, dar noi o iubim oricum! Si Ginuta tine poooost. Buuuun. In fiecare zi de-asta de post, draga de ea aduce la birou pufuleti si un borcan de compot. Mai nimereste de cirese, de visine, dar, de cele mai multe ori, compotul e de piersici. Nu-i orice compot, piersicile trebuie sa aiba samburi, ca cica dau un gust nustiucum la zeama. Si sa fie de-alea mai mici. Asta nu stiu de ce. Baby-piersicute, zice Otilia. Si sa nu aiba puf. De piersica.

Si cum vine ea asa tacticoasa, dupa ce se spala, obligatoriu, pe maini, desface borcanul si incepe: Otilia, vrei piersicute? Cami, piersicute? Ralu, piersicute? Eu nu si nu. Azi asa, maine, asa, pana am cedat nervos si-am zis: Da, Ginutz, vreau piersicute! Bai frate, cum sunt piersicutele astea….ceva de vis. As manca 5 borcane, asa de bune sunt.

Si ieri, dupa ce bag cu Otilula papa de pranz, cartofi aproximativ frantuzesti si chiftelute marinate, vine a mea cu piersicutele ei. Normal ca am bagat si de-alea. Dupa ce, in prealabil, intrase si o portocala urieseasca, asa, de desert. Otilula se uita la mine si se minuna. ” Mai poti, tu?” „Mai pot, tu, ce, asta-i mancare?” ” Cum, tu, da’ ce e?” Si stau eu si cuget, asa….”Nonmancare e, tu!”

Asadar, nonmancarea exista. Ceea ce va doresc si dumneavoastra.