S-a mai dus unul…sa fim fanii lui!

Standard

A murit David Bowie. Astia mai vechi, asa ca mine, stiti, desigur, depre ce vorbesc…Care nu, va ajuta sfantul Google, nu-i bai!

N-am fost fan niciodata…De cand l-am „cunoscut” m-a cam speriat aerul lui androgin, iar ochii aia….oooooooumaifakingad! Drept urmare nici nu ma dau fan. Stiu despre ce vorbim, daca vorbim de Bowie, insa. Vorbim de un artist de exceptie, un inovator, un vizionar. Un simbol pentru o generatie. A mea, gen.

Daaaar…..Ca e si un dar, afcors. Ati vazutara pe feisbuc cati fani inlacrimati se aratara ieri/azi? Cate laicuri, care seruri, cata drama? Care mai de care mai fan, frate…Saracii oameni, ce sufera ei ……Daca ii iei la bani marunti, insa….Bunutzul cu mila lui! Multi n-au ani nici cat piesele de pe ultimul album al lui nenica asta, ce sa vorbim, in conditiile astea, de ce si cat stiu….Alti multi au paginile pline de manelisme si poptamasi….care se pupa perfect cu Bowie, e drept….

La fel o fost si cu nenea de la Motorhead, care si el, saracul, canta acum in alte sfere….Simbol si asta. Hard, asa, dar ditamai simbolul! Doamne, cati fani de metal s-au aratat si atunci….Ce conteaza daca nu stim cu ce se mananca, cine a fost si ce a vrut nenicul dus dintre noi de la viata asta…suntem fani Motorhead sau nu mai suntem!

De-aia imi vine, cate-odata, sa-mi tai feisbucul si netul si cablul TV. Ca nu mai pot cu prostia omeneasaca! Jur!

 

 

 

 

Lamultan!

Standard
Lamultan!

A trecut si Revelionu, Doamne-ajuta! Nu pricep, mai nene,  ce e cu isteria asta de Anul Nou. Bine, nu pricep nici ce e cu isteria de Craciun, nici cu aia de Paste, dar mai ales cu aia de Valentin

Deci, bine ca s-a terminat! M-am distrat, sa stiti….Intai cu o raceala care mi-a intrat in posesie anul trecut, dupa Craciun, si pe care o ingrijesc si azi, mititica… Apoi intre Craciun si Revelion, mai ales, cand mi-am facut cumparaturile….la hipermarseu, afcors….Printre oameni nebuni, cu carucioare pline mot cu cacaturi…de zici ca anuntasera astia la teveu sfarsitul lumii si isi faceau provizii…La coada la acelasi hipermarseu, cu isterici in fata si isterici in spate, care se enervau la unison ca uite, domne, ce incet se misca obosita aia de la casa, ce ii ia atata sa scaneze doua cosuri cu cacaturi de cap de om? Asa ceva……

M-am distrat apoi cand m-am intors la munca, dupa Revelionul minunat. Am ascultat cu incantare povestile corporatistilor mei, despre ce au facut ei de Rev, cum s-au distrat, ce au mancat, ce au mancat si cum s-au distrat….Decat de vis!

Si m-am mai distrat taretare cand a dat Bunutul cu nitica zapada…Noooo, nu la mine la Brasov! La campie, taticu, ca acolo e polul frigului la noi!….Si, ce sa vezi…se bloca circulatia din cauza de 5 centimetrii de zapada, frate…ca autoritatile au fost luate din nou prin surprindere. Cum, ninge in Ianuarie? La noi, in Romania??????O, dar o!

No, si acuma a venit Boboteaza…..Frate, e groasa, imi zic in capul meu. Sa vezi acuma la stiri imbulzeala de pensionari la agheasma…Macel o sa fie! Dar nu! Ca s-a pus Borcea, melteanul ala libidinos de la Dinamo,  pe facut copii si, ce sa vezi, i-a facut unul fix lui Pelinel!  Asta e modela fosta nevasta a craiului Boureanu, da?  Miracol a fost, cred…ca don Borcea e nitel la puscarie si mai e si insurat. Cu alta!

Si dai si Maruta, si nevasta astuia, a lu’ Borcea, adica, oama de o calitate superioara, de altfel,…+ buze botoxate de nici nu mai vorbeste drept cu ele…. Si dai si lacrimi, si dai si injuraturi, si dai si iubire pentru sotu din puscarie, + Gigi Becali, nasul de cununie a lui Borcea, care zice, ce tampenii zice el de obicei….si dai si calitate, pana la urma, nu?…. Noroc cu oamenii astia, m-am gandit io asa, ca altfel ne pastea Boboteza si tigania anuala in acest sens!

In rest, ce sa va zic, asa, de anul nou? Va doresc. Ce imi doresc si mie, gen, adica sa fie bine! Ca sa nu fie rau, vreau sa zic…

 

 

 

 

Romanca. Din Romania!

Standard

Si am zis, am zis ca nu ma mai uit la TV! Uite ca acuma ma bate Bunutul si mi-a dat sa vad urmatoarele: pe o doamna, isi zice Lia de Romania, adica e de vita nobila ea asa…gen regala,  care dadea aseara un interviu la nus’ ce TV de chiloti.

Pentru cine a trait pana acum intr-o cabana izolata din varf de munte, Lia asta de zic de ea e sotia lui Paul-Philippe de Hohenzollern, cunoscut și ca Paul Lambrino sau chiar Prințul Paul al României. Don Paul este fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino, la randul lui fiul prințului Carol al Românie.

Paul asta susține că el este adevăratul succesor la tronul României, deși mariajul  lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino, ce a dus la nașterea tatălui său in 1920, a fost anulat de către Tribunalul Ilfov în ianuarie 1919. E drept, hotărârea a fost contestată în tribunalele internaționale (din Portugalia și Franța), acolo unde Paul al României a câștigat recunoașterea faptului că tatăl său este fiul legitim al lui Carol al II-lea.

Prin 2012,  Înalta Curte de Casație și Justiție i-a recunoscut tatălui sau, Carol Mircea, calitatea de fiu legitim al regelui Carol al II-lea, iar Paul a fost recunoscut astfel drept moștenitor al lui Carol al II-lea.

Insa conform normelor dinastice internațional acceptate, calitatea de membru al unei Case Regale nu este dată de simpla înrudire biologică între membrii familiei, ci presupune recunoașterea explicită a apartenenței, de către Șeful acelei Casei Regale. Nici Regele Carol II, nici actualul Șef al Casei Regale a României, Regele Mihai I, nu au acordat vreodată calitatea de membru lui Paul Lambrino sau tatălui său – un copil rezultat dintr-o căsătorie anulată.( vezi Wikipedia, sa-i traiasca familia cui a facut-o!)

Si zicea, nenica, tante Lia asta, intr-o engleza americana perfecta, referindu-se la faptul ca lu barbac’su i-o crescut pulsul cand l-au chemat astia pe la DNA, sa-l intrebe de sanantete, si a simtit nevoia sa se interneze nitel: I’m tough! I’m a Romanian woman! I can take it! Adica: Eu sunt tare. Sunt romanca, nu? Pot sa fac fata!

Pe bune, sora mea? Esti romanca matale, tanti Lia? De cat timp locui matale p-acilea prin tara asta de zici ca e a ta? Ca pana si Chef Patrizzia le zice mai bine cu firfiria decat matale cu Romania!

Jur, dar jur ca eu nu sunt din filmul asta! Mama ei de viata!

 

 

 

 

Femeie serioasa….NOOOOOOT!

Standard
Femeie serioasa….NOOOOOOT!

Am primit reclamatii ca n-am mai scris…Nu, n-am murit. Si io-te ca scriu acu’!

M-am tuns. Ieri. Ca aveam o claie, nenica…de nu ma mai suportam io pe mine ma, cum ar zice poietul. Si m-am tuns, zic. Cum ma tund de ceva vreme incoa, adica periuta pe o parte si semibob pe aialalta, ca sunt clapauga si complexata, drept urmare nu pot cu 2 urechi p-afara, oricat mi-as dori. Si, credeti-ma, imi doresc multmult, doar ca n-am bani de estetician sa-mi mai taie din complexante.

Si vin la buro azi. Ma vede sefa a mare si zice: Ralu, te-ai tuns….Io: Dap! Ea: Iti sta fain. Sa stii ca mi se pare ca te reprezinta tunsoarea asta sukara, asa…De cand te tunzi asa, nu pot sa mi te mai inchipui o femeie serioasa!

Dragii mosului, asadar, oficial, sunt o femeie NESERIOASA! Si ce-mi mai placeeeee…….

 

PS: Sefa mea aia mare e o tipa tare draguta. Cocheta, asa, foarte diplomata si politicoasa, si clasica, pe genul doamna stilata. Not my style, deci. Venind din partea ei, treaba asta cu femeia neserioasa e ca un copliment, asa…Inseamna ca sunt un pic nebuna, cu accente de rebeliune si antisocialism. Asta ca sa stiti. Si ca sa nu ma dea afara, afcors!

11

Standard
11

11 ani de cand ne potrivim ca vara cu Grecia, ca  leneveala cu duminica, ca pizza cu cola, ca hamburgerul cu cartofii prajiti, ca painea cu Nutella, ca friscaca si psunele , ca laptele si cafeaua, ca floricelele cu untul.

11 ani de cand ma suporti oficial.

11 ani de cand ai semnat pentru mine, asa defecta cum am fost.

11 ani de DOAMNA.

11 ani de SOT.

La multi ani noi!

Mamas know best! Oare?

Standard
Mamas know best! Oare?

Stiti voi femeile alea care au un copil (minim) si care cred ca nu mai e nimeni ca ele si ele detin adevarul absolut despre cum e sa ai copil si despre manualul de utilizare al acestuia?

Ei bine, zilele trecute, in autobuz, se asaza in spatele meu o supermama de-astea. Vorbea la telefon, evident, si evident, tare. „Cand ii dai biberonul, sa i-l dai intotdeauna plin-plin, ca altfel inghite tot aerul ala dinauntru si se baloneaza!” Pe bune? Inghite aerul din sticla?Aham…deci bine….

Ii umplem, asadar, sticla copilului, dar ce te faci, ca asta bea din ea….si incepe sa se goleasca, si ce crezi, nene, in locul lichidului care se duce in burta bebelui, se face niste gol, asa…de aer….gen….Ce facem cu ala? Luam sticla de la gura copilului odata la treij’ de secunde sa o umplem plina-plina, sa nu inghita aer ca se baloneaza?

Hmmm…..eu cred ca ceva n-am facut bine cu copilul meu biberonat…cred ca de-aia e asa zuza, ca a inghitit aerul din biberon. La dracu!

Si eu sunt stejara!

Standard

Nu stiu daca mai stiti voi, dar eu nu sunt fan de fotbal. Sunt fan de rugby. Si, dupa ce ca nu fotbal si da rugby, mai am si tupeul sa-mi placa astia greii, africani, neozeelandezi, francezi, englezi, australieni…..

Iara nu stiu daca stiti voi, dar la rugby nu e asa…ca la fotbal. Nu comentezi decizia arbitrului, nu te dai cocos la adversar, nu te tavalesti daca s-a atins asta de tine cu un degetel, nu tragi de timp. La rugby e cu sange, cu tone de forta impinse in adversari, cu penalizari pe bune, pentru greseli pe bune, fara teatru. La rugby e pe puterea psihicului, in primul rand, pe puterea fizica, in al doilea rand, si pe echipa, in al treilea rand. Mie mi se pare ca rugbistii astia sunt niste oameni impresionanti. Rugby-ul este de o duritate extrema, daca ma intrebati pe mine. Oamenii astia joaca cu protectii limitate, sufera accidentari la fiecare meci, cu toate astea, isi dau sufletul acolo, pe teren. Daca v-ati uitat vreodata la un meci de rugby, ati vazut sange, arcade sparte, degete date peste cap, vanatai grave… Pe langa faptul ca arata…..cum sa zic eu ca sa intelegeti….intr-un mare fel, ma gandesc ca jucatorii de rugby sunt asa…drepti si in viata lor „reala”. Ca altfel n-ar putea, zic eu. De-asta ma uit la rugby cu placere, oricand prind. Si de-asta am un respect extreme pentru sportul asta si pentru practicantii lui.

Ei bine, de ieri sunt fanul echipei nationale de rugby! Stejarii, ca asa le zice la baietii astia extraordinari, au facut un incredibil 17-15 cu Canada, echipa de top, de altfel! Si nu oriunde, ci la Cupa Mondiala, da?

De ce zic incredibil? Pai au intors scorul de la 15-0 pentru canadieni, in a doua repriza. Deci mi-a pocnit inima de mandra si m-au busit lacrimile de bucuria lor! Bravo ai nostri! Nu stiu daca vor mai repeat figura si in meciurile viitoare, pentru ca vor avea niste adversari…..OMFG! Imi doresc sa da. Insa, orice s-ar intampla, voi ramane fan.

In aceasta ordine de idei, va recomand, fanilor declarati de fotbal romanesc, sa va uitati la un meci de-asta de rugby. Australia-Noua Zeelanda de oricand vreti voi, as alege eu. Sau Romania-Canada de aseara. Ca sa vedeti ce inseamna sportivI adevarati. Si echipa. Si fair-play.

Ma inclin, cu respect, Stejarilor!

A manca….mancare, din prima conjugare….

Standard
A manca….mancare, din prima conjugare….

E o moda noua acuma, cu nutritionistii pe la televizor. Si pe la ziar. Si pe oriunde exista oameni, in principal romani, pe planeta asta.

Deci deshchiji teveul, ziarul, netul, dai de un nene, respective o tanti, dupa caz, care-ti spune cat si cum sa mananci. Acu’ cateva zile deshchid teveul de dimineata. Stiiiiiu! Stiu ca am zis ca nu ma mai uit, da’ na, dimineata, la cafea, inainte sa plec la munca, sa vad si eu un meteo, merge. Zic ca am deshcis teveu si dau, mai nene, de un nenica de-asta cu mancare.

Ati observant voi ca nutritionistii astia, majoritatea, sunt asa, pe genul pufos spre grasut? Stau io si ma intreb acuma, asa, ca proasta, daca sunt ei nutritionisti, adica cu mancare, cu sanatate, cu de-astea….n-ar trebui macar sa arate bine? Zic….nu dau cu paru’! Da’, ma rog, sa revenim….

Si s-apuca nenica sa zica: gogonelele sunt periculoase! Poftim? Gogonelele, fra? Bai nene…..Ia stai asa, sa vedem ce zice nenea, ca mie imi plac gogonenene, poate mor, naiba, si nu stiu de ce-am murit….. Va concentrati, da? Gogonenene sunt periculoase, adica putem muri de la ele. De ce? Ca cica daca mananci mai mult de 4 kile odata, nu stiu ce dreacu’ contin ele, gogonelele, si dai coltu’ imediat.4 KILE. Sau mai mult. Odata. In caz ca n-ati inteles din prima!

Booooon! I-am promis lui sot sa nu mai mananc niciodata, dar niciodata mai mult de 4 kile de gogonele odata. Ca si el a zis, ca mai mami, avem 2 copii de crescut, ce pana mea…chiar asa?

Si trece nenea la migdale. Sunt precisa, dar precisa sunt ca stiti cu totii ca exista mai multe tipuri de migdalele, intre care si astea de le mancam noi. Alea de nu le mancam decat daca avem ganduri negre si vrem sa vizitam alte sfere…mai ingeresti, mai dracesti, fiecare cum poate, asa, se numesc migdale amare. Nu se gasesc de cumparat si iti trebe maxim, dar maxim, am zis, fo 20 ca sa dai coltul! Arsenic se cheama treaba aia de o contin si care ne moara definitive si irevocabil. Ei bine, da, si de la ele putem sa murim. Dar nenea ala n-a zis asa. A zis ca sa avem grija, ca ne omoara migdalele si atat. Deci, dragii babei, daca vreti sa nu muriti, Doamne-fereste, din cauza de consumul lor, aveti grija sa nu va cumparati de-alea de nu se gasesc de cumparat, da?

Si a ajuns nenea la leustea. Caci da, si leusteanul e naspa pentru sanatatea umana. Nu ma intrebati de ce, ca n-am mai avut nervi sa mai ascult. Doar, va rog, va implor, pentru integritatea voastra corporala, morala si metafizica, NU MAI PUNETI LEUSTEAN IN CIORBA! Puteti sa muriti, ce mama ma-sii????!!!!!

Concluzia la care s-a ajuns, dupa o sedinta in familia restransa, este ca nu e bine sa mancam. Punct. Nimic sa nu mancam, ca tot ce bagam in gura face rau la sanatate. Eu va propun, dragii mei, sa convocati si voi o sedinta de gen in familiile voastre. Ca cu mancarea si nutritionistii nu e de glumit!

Doamne, apara si pazeste!

The expendables. 2.

Standard
The expendables. 2.

Ca tot ziceam ca n-am copii acasa, af cors, mai diar Watson, aseara m-am uitat la film cu sot. Am sta amadoi ca doi prosti si ne-am zgait la televizor. Si ce sa vezi, filmul a fost chiar asta din titlu.

Daca ati vazut primul Expendable, stiti, cred ca actorii principali sunt grei ai filmelor cu batai din copilaria mea, minus Jakie Chan. Cred ca asa se scrie…daca nu, nu. Deci Stalone, Brucica, blondu’ ala neamt de face mereu personaje rele, pe care nu stiu cum naiba il cheama  si inca unul mai tinerel asa, frumusel pe genul luptator de K1, care joaca tot in filme de-astea jeimsbondice, pe care tot nu stiu cum ii cheama.

Si incepe fiiiiilmuuuuul! In prima faza, apar doar Stalone, K1,  un negru fioros care vorbea singur, un lunetist si blondul neamt, plus un chinez. Astia sunt bunii. Se bat ei ce se bat, care cu furci, care cu topoare, ai mei, astia buni, scapa teferi, aproximativ fara nicio zgarietura, dupa ce au omorat un batalion de de-aia rai, si aia tot cu furci, cu topoare. Dupa ce s-au batut, au baut o bere ca baietii si ce zici, nene? apare Brucica. Cum care Brucica? Willis….Ii zice lu’ Stalone doua vorbe si pleca iar ai mei la lupta. De data asta au si o gagica cu ei, chinezoaica si asta.

Gasesc ce au de gasit si dau sa plece acasa, sa mai bea o bere cand, ghinion, il prind niste rai pe lunetist si il omoara. Stalone+ gashca, in spume, pleaca sa-l razbune. Dar ce zici? ca capu’ la aia rai era insusi tata lu’ spagatu’ pe doua scaune…Nu, nu Mircea Badea….Van Damme!

In fine, ajung ai mei pe langa cartierul general al railor si se mai bat cu niste alti rai, de mai au aia un pic si ii dovedesc, ca i-au atacat de dimineata si n-apucasera sa-si bea cafeaua. Cand, surpriza-surpriza, apare Chuck. Dada, Norris! Am uitat sa va zic ca astia rai aveau, pe langa grenade, pusti de elefanti, scuipatoare de-ale de foc, si un tanc. Ei bine Chuck le-a facut felul la toti, inclusive la tanc, da? Cred ca nu a folosit arme deloc, doar s-a uitat la ei si i-a secerat!

Dupa ce s-au pupat ai mei intre ei, pleaca Chuck in treaba lui, ca cica el era lup singuratic si nu se incurca cu gasca, si pleaca si trupa mai departe.

Ajung intr-un sat, acolo nu gasesc decat femei, le ajuta p-alea sa omoare niste alti rai si dup-aia, dupa ce au analizat ei situatia si au constata ca la cartierul general al lu’ Van Damme nu prea puteau sa ajunga cu masinuta, au hotarat sa se duca cu avionul. Ca aveau un avion pe care-l lasasera unde gasisera ce aveau de gasit pentru Brucica, da’ nu stiu cum mama norului a ajuns avionul la ei, asa…. Cartierul ala general era intr-o pestera si ajungeai la el daca treceai un pod lung, plin cu rai si jucarii de-alea de razboi. Deci se pornesc ai mei cu avionul lor. Avionul, unul de-ala de Marfa cred ca era, maaaaaare, burtoooos si ca lung in aripi, asa…Se pornesc, deci si incep sa omoare din raii de pe pod. Dupa ce ii dovedesc pe toti, haida la cartier! Si intra, nene, cu tot cu avion, in pestera astora! Ce zici ca n-a luat foc? Nici n-au patit ai mei nimica, au iesit din resturile alea ca niste floricele.

Si se-apuca iara sa omoare din rai, pana ii gata pe toti, inafara de Van Damme. Asta scapa, cu niste uraniu, vreo 5 tone, asa, si fuge la un aeroport. Stalone al meu, suparat cum era ca il omorase pe ala din gasca lui, se ia dupa el. Ajunge cu gasca la aeroport, il gaseste pe rau cu gasca lui, se bat pana aia buni ii fac pe aia rai, inafara de Van Damme. Acuma, ostile stau fata-n fata: Stalone cu Van Damme. Si se iau la tranta dreapta. Se bat ei ce se bat, cu mainile curate, vorba unui nene de la noi, pana Van Damme zice, gata, man, io nu mai lupt cinstit, ca nu vreau sa mor, si ia cutitul. Dar ce zic eu, cutitul? Iataganul il ia, ca era cat el de mare. Stalone al meu se enerveaza si mai tare, asa buceardat cum era, ca il cam facuse in sange karatistu’ si ia, mare, un lant. Gros ca pe mana de barbat, lung de vreo 2 metri asa. Si se apuca sa-I traga lu’ astalaltu’ peste ochi. Ii da vreo 5 lanturi de-alea dupa care baga cutitu si ii face felu.

Boooon. Recupereaza uraniul, se pupa, se incurajaza si, cand s-o duca pe chinezoaica la avion, s-o trimita acasa, cine crezi ca zambea frumos din elicopter? Chuck, manca-ti-as! Se hotarase, brusc, sa nu mai fie lup singuratic, ca, cica, cateodata e fain sa alergi in haita!

Fara poezie, viata e pustiu, man!