Arhive pe categorii: Imi place

Vacanta MEA

Standard
Vacanta MEA

De 4 zile copii mei sunt in vacanta. De noi. Si noi de ei. Adica sunt la Oltenia, la bunici. Dada, stiu, sunt o mama rea si inconstienta….am dus copiii la bunici si i-am lasat acolo. SINGURI. FARA NOI! Ei bine, da! sunt o mama inconstienta! Siiiiiii, cireasa de pe coliva….e al treilea an de vacanta de-asta. Si Oooo, dar Ooooo!

Prima data a fost ciudat. Liniste….Linistea aia, cand intrii pe usa si….liniste! Ne-a luat o saptamana sa ne obisnuim. Eu ma trezeam noaptea ca mi se parea ca aud copii ca viseaza/vorbesc/se trezesc… Sot era bulversat de linistea aia…. Vorbeam intre noi fara intreruperi….ciudar tare! A fost greu….dar am razbit! Dupa o saptamana sau asa ceva de stat separat, ne suna cupchii ca mami, cand vii sa ne iei, ca noua ne e dor. Booooon! Ne-am adunat, ne-am dat de 3 ori peste cap, ne-am dus. Cand sa plecam, da-i si plange ca ei nu vor la BV, ca vor la buni, la copii, la joaca…

Al doilea an nu le-a mai mers vrajeala. I-am dus pe la 1 august, ne-am dus intr-o vizita scurta de Sfanta Maria, ne-am luat amandoi majorii, ne-am inpachetat si ne-am dus acasa, pe minori i-am lasat tot acolo, pana in septembrie. Petru a invatat sa mearga pe trotineta cu 2 roti, au iesit singuri in fata blocului, Maria a mers singura la paine, au mers amadoi, singuri, la covrigi…Au crescut un pic.

Acuma, in al treilea an, daca mergem de Sfanta Maria, bine, daca nu, nu. Ei sunt bine-mersi, noi…..in concediu.

Si e bine. Pentru noi si pentru ei. Ceea ce va doresc si voua!

Grecia, moro mou!

Standard
Grecia, moro mou!

 

In Grecia zice lumea ca e criza. Ei bine, cu toata criza lor, eu sigur as putea sa traiesc linistita acolo. Chiar daca am prins 40 de grade pe termomentrul din masina in Salonic. Chiar daca am stat pe terasa si au curs apele pe mine facand…nimic!

Portocalii din curte, apa aia ireal de albastra, frapeurile de pe plaja, spanakopita pe care ti-o taie tanti de la brutarie in bucati mici, cat sa bagi in gura, nu cumva sa obosesti, pepenele rece combinat cu branza feta, care, btw, n-are nici cea mai vaga legatura cu feta de la noi, si maslinele, o, maslinele alea… „lenea” care te punea la somn dupa ce papi de pranz….As putea sa traiesc sigur acolo!

Dap, fuseram in Grecia. Mai exact, aici. Faaaaain! Gazde dragute, e drept, vorbitoare doar de germana si greaca, ceea ce eu nu, dar ne-am inteles pana la urma. Apartamentul, o camera de dormit, maricica, cu par patrimonial+pat de o persoana, baie mare, cu dus, bucatarie mare, utilata, care avea si o canapea extensibila, pe care am si folosit-o pentru somnuicul de pranz (eu), curat. Aerul conditionat a mers in fiecare zi, pentru ca noi, rai de caldura cum suntem toti, n-am putut fara. Terasa mare, masa am luat-o numai acolo. Singura mea mare problema au fost tantarii. Care ne-au ciuruit. Indiferent cat Autan am bagat.

Am mancat de cateva ori la restaurant, dar ne-am gatit noi in mare parte. Am avut un magazin cu toate alea aproape si am facut cumparaturi acolo.

Plaje la alegere, preferata mea a fost Fava. Dar au fost bune si Karydi si Kalogria.

Copiii s-au balacit, au mancat si au dormit. In rest, pace si prietenie.

Anul asta am ajuns si la Salonic. Na, copii mai mari, mai mobili, mai…mari, ce sa mai….Si Salonicul a fost…. surprinzator. Frumos. Cald spre fierbinte. Frumos. Am vazul Agios Dimitriou, pe dinafara si pe dinauntru. Agia Sofia era inchisa, din pacate. Turnul Alb…era aproximativ alb, chiar daca pe net am citit ca numai alb nu e, deci punct pentru turn! Portul….breathtaking! Orasul, atat cat am vazut din el, la aproximativ 45 de grade celsius….BREATHTAKING!

In total, avuseram parte de 14 zile. De apa albastra si clara de vedeai pestii prin ea, de plaje curate, de caldura, de liniste. S-a terminat. Nu-i bai, vine si anul viitor!

Dar sunt precisa, precisa, va spun, ca as putea sa traiesc in Grecia linistit!

PS: Moro mou (Μωρό μου)=iubita/iubitul meu. M-am informat la sursa, da?

Cand o sa fiu mare, vreau sa ma fac balerina!

Standard
Cand o sa fiu mare, vreau sa ma fac balerina!

Aseara, mama de mine a avut niste emotii….de-alea cu lacrimi inghitite printer zambete cu gura pana la urechi, cu pielea gainii si cu parul sculat pe ceafa ca la mate.

Fiica-mea, diva familiei adica, Maria, a avut spectacol. Anul II de balet, la clasa Profesor coregraf Anca Iuga. Mi-a placut, evident, de n-am mai putut! Mi s-a umflat inima in mine de mandra cand am vazut-o pe don’soara pe scena, in primul rand, toata in tul si cu coc aranjat.

Lasand-o pe fii-mea la o parte, pentru ca stim cu totii ca e o minunata si o faina, spectacolul a fost foarte tare, frate! Ca si anul trecut dealtfel. Copiii au muncit mult, costumele au fost foaaaaaarte frumoase, potrivite varstei medii a fiecarei grupe, dansurile, de asemenea, potrivite gradului de maiestrie. O ora si jumatate de magie cu zane, micute si un pic mai mari. Coregrafiile, de la clasice la contemporane, ne-au aratat noua, invitatilor, cat de minutate si talentate si fromoase si ce mai vreti voi sunt copilele noastre. Si cat de mult au muncit si cat de tare le iubeste doamna lor, Anca Iuga, care, din cauza de atata dragoste de copii si de dans, sunt sigura, a reusit (din nou!) feeria asta.

Sala, ca la fiecare spectacol de balet al Centrului Cultural Reduta, mega-plina. Energie faina. Dar…Se putea sa nu fie si un „dar”? Pai se putea, daca ma intrebati pe mine, dar a fost din cauza de lipsa de buna crestere. 100% din partea parintilor, zic eu.

Pai cum, mai nene, daca iti zice profa ca n-ai voie in sala de spectacol imbracata in costum inainte de spectacol, tu, mama, sa iei imediat copila de mana si sa o urci pe scana, sa ii faci poza? Nu poti sa astepti pana se termina spectacolul? Daca esti rugat sa nu tii locurile libere ocupate pe timpul spectacolului, tu te incapatanezi sa nu lasi pe nimeni sa se aseze, ca poate vine matusa lu’ unchiu’ lu vecina si sa aiba unde sa stea?

Ia imaginati-va cum ar fi fost ca, in timpul spectacolului, cand avea pauza de dansat, Maya Plisetskaya sa coboare de pe scena si sa stea in picioare, in fata salii, sprijinita cu coatele de aceeasi scena. Si, pe langa ea, ceilalti balerini care nu mai aveau de dansat in spectacolulu respectiv. Iar in timp ce stau si se uita la colegii lor care danseaza, sa mai si vorbeasca intre ei, asa, ca sa nu se plictiseasca….

Dragii mei parinti de copii participanti la orice manifestare care implica si alti copii, aflati de la mine ca, daca odorul vostru a terminat de spus poezia, de dansat dansul, de cantat cantecelul, nu inseamna ca s-a terminat spectacolul! Mai sunt si alte cantece de cantat, si alte poezii de spus, si alte dansuri de dansat. Si mai sunt si alti parinti care vor sa-si vada copilul pe scena, asa cum l-ati vazut si voi pe-al vostru. Si nu e adevarat ca de pe scena nu vezi nimic, ca iti bate reflectorul in ochi, cum au auzit eu o mamica explicand treaba asta unei pustoaice. Cand esti pe scena esti maxim deranjat de foiala din fata ta! Si e pacat sa iti pierzi concentrarea si sa strici munca de un an doar pentru ca niste parinti lipsiti de buna crestere nu au considerat ca merita efortul sa-si tina copiii pe scaune in timp ce tu dansezi, canti, spui poezia….Nu cred ca va permiteati aroganta asta daca plateati biletul de intrare sau daca spectacolul era unul de oameni mari, nu? Noroc ca doamna noastra de balet e prea doamna…eu, daca eram in locul dansei, opream spectacolul si va ziceam vreo doua….Respectul pentru munca altuia se invata de mic, si se pare ca unii dintre noi au lipsit de la lectia asta…Pacat!

Cu toate astea, seara de ieri a fost una minunata!  Si pentru asta le multumesc maestrei Anca Iuga si Stefaniei Moasa, corepetitoarea balerinelor noastre. Fara ele, nimic din ce s-a intamplat aseara nu ar fi fost posibil! Si nici nu cred ca mi-as fi dorit ca atunci cand o sa fiu mare sa ma fac balerina…Respect!

Aseara s-a dansat!

Standard
Aseara s-a dansat!

Nu stiu daca pana ieri s-a dansat Carmina Burana la Brasov. Pana ieri, repet.

Pentru ca ieri seara, dragii mosului, s-a intamplat un spectacol extraordinar de balet la mine in oras, la Centrul Cultural Reduta!

Nu zic despre coregrafia facuta de Anca Iuga, doamna noastra de balet, la care Maria se uita ca la o icoana. Nici de Dorin Mirea, un balerin titrat, complet si complex si un om extraordinar, care, impreuna cu doamna noastra, a dansat minunat!

Zic doar atat: ansamblul mare, care a dansat Burana, e format din amatori. Deci oamenii astia, pe langa joburile, familiile si problemele lor din fiecare zi, vin la sala si fac balet pentru ca vor. Sunt pasionati de dans, deci danseaza.

A fost atat de intens dansul lor, dragilor, ca n-am respirat, nici eu, nici Maria. Banuiala mea e ca pe ea a atins-o mai mult intamplarea de ieri. Muzica (fie vorba intre noi, nu e usurica, asa..) dansul, emotia de pe scena, i-au dat asa o stare…..de constientizare a propriei persoane. Am analizat eu azinoapte, in timp ce nu dormeam…..Copilul-diva fost emotionala si mai sensibila decat de obicei pana s-a bagat la somn. Si eu zic ca asta e, pana la urma, scopul artei, sa te faca sa te cauti pe interior si sa te descoperi intr-un fel…..Deci arta de aseara si-a atins scopul, pentru amandoua!

Ansamblul mic a fost o feerie de culori si miscare. Muzica, Dansa de la primavera, a Mariei Del Mar Bonet, s-a potrivit perfect cu tineretea si frumusetea lor. S-a vazut munca multa, bucuria lor cand dansau, multumirea ca sunt pe scena aia.

Sala a fost plina. Ca de obicei. De lume tanara si batrana, frumoasa. La sfarsit, sala asta plina a fost in picioare. Pentru cei de pe scena, pentru arta si munca lor!

Si, ca sa ma dau mare acuma, ca na, am cu ce….pe trei dintre fetele de pe scena le cunoastem bine. Ma inclin cu respect, Dani Vasile, Carmen Trifan, Andra Dinu! Sunt mandra ca va cunosc.

Multumim, Anca Iuga, pentru emotia de aseara!

Emotii

Standard
Emotii

E o perioada emotionala in viata mea…o fi de la primavara, o fi de la suflet….nu stiu.

Treaba e asa. Io cred ca daca as merge la concert la domnul de mai jos, as plange nonstop…. De emotie, ca doar nu de suparare, ce ziceti? Asa pot eu cu emotiile, oridecare ar fi ele, cu plans in batista. Fara vorbe.

Nu stiu ce zice maestrul, ca io cu germana….nu si nu, daaaaaaar…..

Cum, mai nene, sa nu ti se ridice parul pe ceafa ca la matze, cand auzi asa ceva? Cum sa nu dai apa la soareci cand se ridica in picioare un parc intreg de oameni ca sa aplaude maiestria? Si nu se mai opresc? Cum sa nu te emotionezi pana in varful degetelor cand vezi …asta?

PS: Asta e pentru tine, Bibi draga. Si pentru tine, Lia aceluiasi domn, numit mai acolea. Ce va invidiez ca aveti bilete……